Cum se mai victimizează românii (și încotro ne duce asta) ?

Răsfoiam teancul de reviste pe care îl găsești în fiecare airbnb, pe post de decorație, și am dat într-un număr Elle peste un text semnat de Tom Wilson, jurnalistul BBC în România, despre Percepția Populară Neoficială a românilor.

Ce este Percepția Populară Neoficială ? Așa cum probabil v-ați dat seama, e modul agregat în care națiunile se percep pe sine, își percep evoluția și îi percep pe alții. Sunt micro-discursurile noastre despre cine suntem, ce facem pe această lume și în ce relații suntem cu lumea din jur. Sunt obsesiile, ideile fixe, clișeele și vaietele dominante care se aud acolo unde ești prins cu niște concetățeni, în taxi, în autobuz, la o coadă, într-un parc, la biserică și la cârciumă.

Tom Wilson se folosește de colecția de vorbe agonisită în 15 ani pentru a emite Percepția Populară Neoficială a României. Iată, în cuvintele lui, cum cred românii „că stă treaba”:

Ce mi-au tot spus acești oameni în toți acești ani ? Că România este o țară al cărei potențial a fost întotdeauna subminat din exterior. Deși sunt parte din una dintre cele mai importante civilizații din istoria umanității, românii au suferit mereu, fiind prinși în conflictul dintre diversele puteri. Aflată constant în aria de influență a altora, România a fost o perpetuă victimă istorică. Niciodată agresor, mereu victimă, nu s-a angajat într-un act de agresiune sau expansiune teritorială, spre deosebire de vecinii săi. Uriașele resurse ale țării – munte, mare, petrol, gaz, câmpii roditoare etc. – nu au putut fi niciodată utilizate cum trebuie din cauza amintitelor presiuni exterioare maligne. Românii au fost, desigur, exploatați pentru că sunt prea buni și prea pașnici, fiind lipsiți de caracterul agresiv și arogant manifestat de alte țări.

Așa cum o spune și Tom Wilson, fiecare Percepție Populară Neoficială a unei țări este aproape întotdeauna depășită și falsă. Ce ne interesează la o astfel de Percepție este nu validitatea a ceea ce spune – evident că Percepția românească bate câmpii – ci în ce tip de construcție se încadrează.

În cazul românesc, putem observa că ne preocupă în mod special Factorul Extern. Dacă ceva nu a mers bine, alții, nu românii, sunt de vină. Dacă am făcut noi ceva condamnabil, am fost forțați de împrejurările și de puterile externe (vezi exemplul Holocaustului, comunismului). În prezent, corporațiile internaționale și imperiile UE/NATO ar fi determinat soarta României.

Ce ne arată această Percepție ? O lipsă generală (dacă nu totală) de răspundere (mie-mi place mai mult termenul englezesc, accountability). Această carență ne face ca societate lipsiți de responsabilitate, deci imaturi. Și de obicei, cine e imatur nu prea poate impune respect. E haios cum ne zbatem să ne recuperăm demnitatea, după ce noi ne-am distrus-o singuri, în diversele ipostaze colective (familie, școală, cuplu, serviciu, politică șamd.).

Care este soluția sugerată de o parte dintre aceia care își explică problemele aruncând responsabilitatea în brațele unor entități străine ? Guvernarea naționalistă autoritară. Tom Wilson observă că ea este în contradicție cu blândețea, onestitatea și sinceritatea pe care și le atribuie românii și că un argument comun (și defensiv) al românilor este că fascismul „nu s-ar putea întâmpla niciodată aici”. Jurnalistul britanic conchide, cum altfel, cu o ușoară ironie: „paradoxal, această mantră este exact ceea ce face mai plauzibil fascismul”.

Zilele trecute, Percepția Populară Neoficială s-a manifestat în proximitatea și în aplauzele Academiei Române și Bisericii Ortodoxe Române (reprezentate prin capii lor). Un tip cunoscut pentru simpatiile sale legionare și care se crede lider al studenților ieșeni a ținut un discurs cu ocazia aniversării a 150 de ani de la serbarea națională românească de la Putna (1871), deci la un eveniment cu un caracter național(ist). Și ce zice tipul ăsta (să-i zicem „Zelică”) ?

Nu mai facem această manifestație în Imperiul Austro-Ungar ca să ne fie frică să spunem lucrurilor pe nume, ci în țara noastră, dar care, din păcate, astăzi nu ne mai aparține. (…) Să ne luăm fiecare libertatea și demnitatea înapoi, ca să putem să ne luăm cu adevărat țara înapoi.

Se pare, deci, conform Percepției Populare Neoficiale și a încurajărilor venite din partea unor instituții cultural-ideologice care tind să se substituie națiunii, că românii sunt pregătiți, la nivel colectiv, de un viraj radical către dreapta extremă, care să ia în vizor străinătatea (cu toți „agenții” lor, inclusiv cei imaginați, din interior).

Și cine o să încerce să instaureze această dictatură a recuperării de sine ? Românii, desigur. Iar după ce o să se compromită insuportabil, o să dea vina pe alții.